Uleiul, din punct de vedere chimic, reprezintă grăsime de origine vegetală. Deși, în general, lumea se ferește de consumul acestora, uleiurile, dacă sunt consumate cu moderație, sunt foarte sănătoase pentru buna funcționare a organismului. Mai mult decât atât, uleiul dă savoare mâncărurilor, indiferent de tipul folosit. Există mai multe surse naturale de ulei, fiecare având proprietăți și gusturi diferite. 

Descoperă care dintre ele ar trebui să se regăsească și în bucătăria ta!

Principalele tipuri de uleiuri pentru gătit și diferențele dintre ele

Întrebuințările uleiului în bucătărie sunt foarte efervescente: de la salate, în care se folosește în forma sa naturală, până la diferite tipuri de mâncăruri care se prăjesc în băi de ulei, pentru a deveni crocante și rumenite, până la ciorbe sau supe care „se dreg” cu ulei, pentru a le îmbunătăți textura și gustul. De fapt, când vine vorba mai ales de bucătăria tradițională, uleiul se folosește în aproape orice prepara.

Printre cel mai des utilizate tipuri de ulei alimentar se numără:

1.    Uleiul de floarea soarelui (în special pentru prăjit)

2.    Uleiul de măsline (în special pentru salate și dressing-uri);

3.    Uleiul de rapiță (folosit mai ales în procesele industriale de producție);

4.    Uleiul de palmier;

5.    Uleiul de cocos (care se utilizează chiar și în industria cosmetică);

6.    Uleiul de porumb.

Mai există și alternative mai puțin utilizate în bucătăria noastră tradițională, dar foarte populare în bucătăria orientală și occidentală: uleiul de susan, uleiul de arahide (care dă o savoare extraordinară mâncării prăjite), uleiul de nuci și migdale, precum și cel obținut prin presarea sâmburilor de struguri. Deși aceste tipuri de uleiuri au și proprietăți nutritive, sunt utilizate fără probleme și în medicina homeopată, în combinație cu diferite alte produse naturale.

Uleiul poate fi obținut prin mai multe proceduri, acestea urmărind protocoale specifice de extracție. Spre exemplu, uleiul extras pe cale chimică se obține prin tratarea surselor naturale (floarea soarelui, măslinele, porumbul etc.) cu diferiți compuși precum hexanul. Acesta este viabil spre a fi consumat foarte mult timp, însă procedeul chimic de extracție dăunează proprietăților organoleptice (gust, miros, savoare) ale produsului final. Uleiul extras prin procedee mecanice (presare sau presare la rece) se obține prin presarea surselor naturale cu ajutorul unei prese mecanice. Datorită faptului că nu implică tratament chimic, uleiul obținut prin această metodă este de calitate superioară.